Fiecare calatorie este asteptata cu nerabdare. Orice iesire in alta tara este o adevarata aventura. Primul lucru care ne-a impresionat a fost zborul cu avionul, deoarece a fost prima data in viata. “A fost pur si simplu minunat, mai ales deasupra norilor, vroiam sa ma arunc in norii pufosi ca de vata, sa ma scufund in gandurile lor si sa culeg o farama din fiecare sentiment acumulat de ei.” (Anca Bercu). La aeroportul din Beauvais, am ramas putin socate: numai in cateva ore ne-am trezit in cu totul alta lume. Se vorbea alta limba, toti erau preocupati, agitati, totul decurgea foarte rapid. Ni s-a zambit la politia de frontiera, ni s-a spus “Bonjour”! Apoi a fost drumul cu metroul. Si proprietarul hotelului: un domn zambitor, care ne-a facut sa ne simtim acasa.
Stiam Parisul din orele de franceza, din lecturi, din imagini si filme. Dar, nimic nu se compara cu aceasta descoperire la varsta de 16-17 ani. O aventura! Un fragment de viata in alta lume.
Vara, Parisul iti ofera lumina, caldura, zilele lungi (pana dupa ora 22) in februarie este deja primavara: iarba verde si florile deja inflorite. Soare mangaietor.
Stiam Parisul din orele de franceza, din lecturi, din imagini si filme. Dar, nimic nu se compara cu aceasta descoperire la varsta de 16-17 ani. O aventura! Un fragment de viata in alta lume.
Vara, Parisul iti ofera lumina, caldura, zilele lungi (pana dupa ora 22) in februarie este deja primavara: iarba verde si florile deja inflorite. Soare mangaietor.
Asadar...
Luni ne-am instalat. Hotelul, situat in centrul Parisului. Proprietarul: un domn extrem de simpatic si jovial, care ne zambea de cate ori ne vedea. Urarea de bun-venit din partea organizatorilor sejurului: totul incepe bine, nu-i asa?
 |
| Mic dejun intre prieteni |
Marti: adevarata aventura a inceput , avand intreaga zi numai pentru noi si Paris,
cursurile incepand doar miercuri. Asadar am inceput sa cunoastem imprejurimile, vazand Centrul Pompidou:
Ulterior, am si vizitat muzeul: MULTUMIM, Frédérique pentru aceasta vizita!
Atelierul Brancusi, pe langa care aveam sa trecem zilnic:
Cateva minute in fata Primariei Parisului, pentru explicatii si fotografii
 |
| SUNTEM LA PARIS! |
Am ajuns pana la catedrala Notre Dame: magnific!!
mai ales ineriorul. Aici, mi se derulau in minte scene din romanul "Notre-Dame de Paris" scris de Victor Hugo.Tot timpul m-am intrebat cum de Quasimodo a putut trai in acea catedrala, singur. Dar niciodata nu a fost asa, deoarece acea catedrala iti demonstreaza ca este un loc calduros, plin de iubire in care niciodata nu esti singur, aceasta observandu-se si prin muzica. Am asistat la un concert de orga: un sentiment inspaimantator la inceput, armonios pe parcurs.
In acea zi am realizat cat de mult trebuie sa mergem pe jos, sa vizitam putin din multele obiective. Am vazut statuia lui Mihai Eminescu, situata in Cartierul Latin, nu departe de Sorbona si de marile licee Henri IV (unde a studiat si Vasile Alecsandri) si Louis Le Grand.
Statuia lui Mihai Eminescu
Am cunoscut-o pe Nathalie, o doamna foarte vesela, care ne-a oferit ceai si cu care am facut fotografii la Café du Français dans Le Monde, tot in cartierul Latin.Am vazut Sorbona:
Ne-am promis in gand sa revenim aici, ca studenti
Tot azi: restaurantul cu specific mediteranean SORIANA. Il gasiti la nr 11 bis, rue Xavier Privas (Cartierul Latin): 
atmosfera calda, ospitaliera, proprietarii va zambesc, mancarea este delicioasa si preparata pe loc. Au niste pizza... si paste!!!
Un loc in care nea-m amintit de un alt roman celebru: THÉÂTRE DE LA HUCHETTE, unde se joaca piesa LA CANTATRICE CHAUVE si LA LEÇON de Eugène IONESCO!. Aceasta din urma, de 53 de ani!!
Miercuri a fost prima zi de cursuri in care eram cu totii foarte curiosi cum va decurge totul, dar prin surprinderea noastra a fost foarte placut. Domnul cu care am povestit se numea Olivier si era foarte simpatic.
Sala in care am tinut cursurile, foarte primitoare:
Dupa cursuri, am luat pranzul, si am pornit iar in explorare. Am mers cu vaporul pe Sena de unde am vazut multe: Notre Dame, Turnul Eifel… In urmatoarele zile ne-am obisnuit cu programul ‘scolar’, iar dupa terminarea lui, am inceput sa vizitam muzeele la care in prima zi doar le-am inspectat pe dinafara.
Vinerea am asistat la o ora de limba franceza, intr-un liceu cu elevi de varste cuprinse intre 16-17 ani. Erau foarte deschisi, glumeti si dupa parerea mea mai liberi in exprimare.
Biroul Parlamentului Francez: intrand in el, m-am simtit ca intr-o lume superioara, unde toti aveau dreptul sa-si exprime propriile opinii.
Dupa acestea a urmat vizitarea muzeului Carnavalet si Luvru. M-a lasat placut impresionata muzeul Luvru, parca eram intr-o lume de vis din care nu mai doream sa ies.Toate tablourile parca imi vorbeau, imi transmiteau toate sentimentele care asteptau sa fie intelese de cineva.
Nu mai spun, in apartamentele lui Napoleon, parca ma aflam in acea perioada plina de gratie, eleganta, decenta. Cand toate lucrurile erau atat de simplu vazute, insa in acelasi timp greu interpretate.
In ultima zi, ne-am plimbat pe Champs-Élysées, privind maretul Arc de Triumf. Aici, ne-am intalnit cu o tanara doamna care, auzindu-ne vorbind româneste, a intrat in vorba cu noi: era o romanca, obligata de mama ei sa invete in copilarie limba franceza. Era deosebit de fericita ca si-a ascultat mama. Lucreaza intr-o intreprindere la Paris, isi face cumparaturile pe Champs Elysées... Ne-a sfatuit sa invatam foarte bine limba franceza si ne-a urat sa fim fericiti ca si ea.
Ultimele momente le-am trait din plin, stiind ca voi parasi acea lume, insa cu o speranta ca poate se va intampla o minune si voi mai ramane cateva zile in acel loc minunat.
Am avut noroc si de un timp caldut, in cateva zile a batut vantul mai aspru, insa ce am remarcat a fost faptul ca nu a fost niciun strop de zapada, iarba fiind verde ca in anotimpul primavara-vara.
Ultimele momente le-am trait din plin, stiind ca voi parasi acea lume, insa cu o speranta ca poate se va intampla o minune si voi mai ramane cateva zile in acel loc minunat.
Am avut noroc si de un timp caldut, in cateva zile a batut vantul mai aspru, insa ce am remarcat a fost faptul ca nu a fost niciun strop de zapada, iarba fiind verde ca in anotimpul primavara-vara.
